Astăzi, 25 octombrie, se sărbătoreşte în întreaga ţară, Ziua Armatei. Această zi a fost stabilită ca şi zi a armatei române, deoarece la 25 octombrie 1944, militarii Diviziei a 9 a Infanterie, au cucerit la Carei, ultima brazdă de pământ românesc, aflată sub ocupaţie hortistă, recucerind astfel întreg teritoriul Transilvaniei, aflat în cel de-al doilea război mondial, sub dominaţie străină, urmare a Dictatului de la Viena. În timpul ofensivelor de recucerire a Transilvaniei, armata română a suferit pierderi importante, aproximativ un număr de 11 434 de soldaţi, pierzându-şi viaţa sau devenind prizonieri. La momentul respectiv comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresându-se militarilor din subordinea sa, consemna în Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944, următoarele: “La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi (…). Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump (…), eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării”.
Armata română modernă, a fost înfiinţată în anul 1930 şi până în anul 1951 nu a avut o zi a ei; în anul 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a declarat ziua de 2 octombrie ca zi a forţelor armate a Republicii Populare Române, iar 8 ani mai târziu, în 1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe 25 octombrie. Devenită simbol al bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie rămâne întipărită în memoria românilor ca o zi în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.
La Carei, pe locul ultimei brazde de pământ care a fost recuperită de armata română, s-a ridicat, în anul 1964, un monument al eroilor, fiind opera sculptrorului român Vida Gheza şi a arhitectului Anton Dâmboviceanu. Monumentul e sculptat în piatră albă şi cumprinde elemente sculpturale şi arhitecturale armonios legate între ele: un cap de ţăran, o poartă de tip maramureşan, o femeie sădind o floare, chipul unui ostaş şi un obelisc care aminteşte de turlele bisericilor maramureşene. Pe obelisc este scris următorul text: ,,Glorie ostaşilor armatei române, căzuţi în luptele pentru eliberarea patriei”.
